Posted by: Yankee | March 19, 2011

€7.23 şi-umpic de demnitate

Comanda hârtie, plicuri, lipici, caiete şi tot felul de mărunţişuri de-astea clasice.

Prima dată când am vorbit, prin iarna lui 2007, nu eram încă suficient de obişnuit nici cu accentul, nici cu ritmul, nici cu stilul ei simplu, bătrânesc, molcom de a discuta. Şi m-am enervat din primele secunde că nu înţeleg ce ‘mnezo zice şi ce ‘mnezo vrea femeia asta. M-a lăsat să mă dezfrustrez şi după aceea, calm, vreo 5 minute sau cât a durat până a reuşit, mi-a explicat că abia a ieşit din spital, că a fost operată pe corzile vocale şi că îi pare rău că trebuie să mă roage asta, dar mi-ar fi recunoscătoare dacă aş putea să am umpic de răbdare cu ea. Răbdare să ascult ce are de propus.

Şi-ncet, încet, dar nu atât de chinuitor de încet pentru mine cât trebuie să fi fost de chinuitor de greu pentru ea să vorbească, mi-a lămurit că nu are de gând să uite de facturile noastre, şi că de îndată ce va putea să se mişte, o să rezolve cumva cu ele. And if we could bear with her for a while, and if we could come to agree on, say, €5.00 per week, starting next month, she would really appreciate it. And she would so pay the full €248 odd that she’d been owing.

Şi-un an întreg, a tot plătit.

Like clockwork. €5.00 … vineri… €5.00 … vineri… €5.00 … vineri… €5.00 …vineri… €5.00 …

După un an, pe la sfârşitul lui 2008, aproape uitasem. Când într-o zi, m-am trezit iarăşi cu hârtie, creioane, timbre, lipici. Mărunţişuri. Am sunat-o, şi mi-a spus că se simte mai bine, şi că dacă n-ar fi o problemă, şi-ar dori să continue să comande, că mai are de trimis scrisori din când în când [nu am întrebat-o niciodată cui]. Şi într-adevăr, o dată la câteva luni, punea câte-o comandă. Şi ca un metronom, trimitea €5.00 pe săptămână.

Prin toamna lui 2009 am realizat pentru prima dată că este cu contul pe plus. Am sunat-o s-o anunţ, şi nu mică mi-a fost mirarea când s-a apucat să râdă. [Cred că râsul acela a fost şi cel mai trist, şi cel mai încurajator sunet pe care l-am auzit în ultimii ani]. Mi-a dat de înţeles că ştie exact ce sume are pe cont, că şi le scrie pe un caiet şi că să n-avem noi grijă, după cum nu a uitat nici măcar un cent când ne era datoare, nu uită nici când e pe plus. Şi să facem bine să îi mai trimitem nişte hârtie.

Estimp, cei €5.00 picurau, săptămână de săptămână. Şi povestea s-a continuat, din 2009 în 2010, toamnă, iarnă, etc.

Acum vreo două săptămâni, un coleg mai nou vine la mine să îmi ceară sfatul, ce să facă cu un cont pe care are de recuperat vreo €80 ‘shceva. I-am arătat unde stăteau în sistem fişicurile de câte €5.00, le-am calculat, le-am adunat, şi i-am zis să stea liniştit că pentru diferenţa de €7.23 mai avem de aşteptat doar vreo două vineri, or să vină ei, şi-o să fie iar pe plus.

N-au mai venit.

RIP, Susan.

Advertisements

Responses

  1. Am ascultat piesa asta abia dupa ce am citit, n-am vazut-o inainte. Ca daca o mai ascultam si in timp ce citeam, plangeam si mai tare!
    RIP, Susan…


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories