Posted by: Yankee | February 5, 2011

Despre necesităţi şi suficienţe

[inspirat aproape deloc din fapte reale, dar masiv din învăţăturile lui Zoli]

Mo, bine-bine, da’ de unde această suprinzătoare [sau nu?] actualitate a subiectului?

Fără a-ţi cunoaşte interlocutorul, Zoli, şi fără a putea discerne deci asupra aplicabilităţii parabolei cu întârziatul la budă [în acel caz] … mă cam gâghilă neplăcut îngustimea şi monocromia sfaturilor pe care i le-ai dat. Aşa că o să-mi permit să nuanţez unul-două aspecte, [începând chiar cu titlul], bineînţeles referindu-mă la ale mele moduri, subiective până la Dumnezo, de a reacţiona/interpreta. Şi tot bineînţeles, fără a le contrazice numaidecât pe ale tale. Asta ca să ne înţelegem ca între bărbaţi, but without choosing to ignore our own feminine sides : ))

În primul rând, treaba cu nevoia femeii de a-şi exprima sentimentele. Măh, io am impresia că exact în lipsa complicaţiilor sentimentale o femeie se exprimă mai plenar, şi mai dezinvolt, şi mai autentic… şi resimte mai intens nevoia şi satisfacţia de a se defini pe sine şi relaţia dintre voi.

Ia bunăoară tipa [generică, of cors] cu care stai liniştit la un ceai în Flowers şi îţi povesteşte in a seemingly random swirl, dar cu cea mai apsolută sinceritate când/de-ce/de-câte-ori şi-a simulat orgasmele cu iubitul; sau cum şi-a descoperit adicţia pentru amestecul oriental de ierburi infuzat în cană; sau cum s-a terminat ultima ceartă cu soră-sa; sau ipostazele în care se cufundă în vinovăţie, sau în înduioşare, sau în comuniune cu natura, sau în cadă; sau cum îi zguduie feng-shuiul încălecările tectonice carieră/bani/sănătate… sau o mie de alte chestii mai mult sau mai puţin intime sau relevante… şi tu stai şi îţi bei ceaiul… şi la un moment dat, ea face o pauză, şi îşi pune mâna peste a ta, şi te priveşte în ochi grav, şi îţi şopteşte “Ştii, sunt atât de încântată cum pot să mă deschid şi să vorbesc cu tine, nu cred că ar fi fost la fel dacă am fi fost… ştii tu… involved… şi vreau să-ţi mulţumesc că mă asculţi şi vreau să înţelegi că e chiar important pentru mine că pot să am încredere în tine în felul ăsta şi ştii, cu Gigi nu aş putea să vorbesc anumite lucruri ca ăstea pe care ţi le-am spus pentru că el e altfel, el se exprimă altfel, şi mă face să mă exprim altfel… o, desigur că îl iubesc şi aşa mai departe dar cu el nu pot să împart chestiile astea pe când cu tine… etcetcetc…”

Asta-i partea cu nevoia. A se observa însă şi partea cu suficienţa: îi eşti suficient aşa. Nu are nevoie de tine decât pentru asta, sau pentru puţin ajutor la cărat mobilă, eventual, când se va muta în apartamentul lui Gigel. Statistic vorbind, la 3 jumate noaptea, femeia asta generică nu prea se sinchiseşte de tine, cum nu prea se sinchiseşte de-o fugă în centru după un sanviş cu pui rotisat, ba chiar de cele mai multe ori te ignoră cam pe baza unor aceleaşi motivaţii de natură metabolică.

Să admitem că poate, după o vreme, totuşi se sinchiseşte. Că după un număr oarecare de ceaiuri, şi de suficienţe, şi de sanvişuri, ceva se schimbă. Şi se gândeşte la tine, şi te sună, şi chiar se lasă cu efuziuni despre simţit lipsa [fie că Gigel nu există, fie că joacă WOW la el acasă, fie că e în delegaţie], într-un mod concret erotic. Dar, spune tu, man, nu ne-ar îndemna atunci bunul simţ să şurubărim puţin la taxonomie şi să recunoaştem că deja discutăm despre un alt fel de femeie, deloc generică?

Şi atunci, n-ar fi oarecum acceptabil să-i tratezi în mod diferenţiat of-urile? şi nevoile? şi n-ar fi cumva mai agreabil s-o laşi mai moale cu psihologia inversă, şi să te beşeşti mai rar, sau mai discret, sau mai uscat?

Asta, desigur, dacă te ţine.

PS : gândeşte-te şi la chestia asta

Advertisements

Responses

  1. Man ma intreb, de ce sa o clasificam diferit pe duduia amatoare de ceaiuri si de monoloage (partea in care mai scoti cate un aha, mda, sau te inteleg nu poate sa faca din monolog o conversatie adevarata, acelea fiind aprobarile sonore venite din partea ta, ca ea sa continuie monologul), cand evident esti oricum un intelept si stii sa o asculti activ (desi esti pasiv si te doare-n pla de cate orgasme a simulat ea). Si da foarte corect spus ca i-ai satisfacut “nevoia” ascultand-o.
    Partea cu “suficienta” e un pic mai complicata, si nu din cauza ei, ci din cauza ta.
    1 – Daca tu esti multumit si impacat cu suficienta ei atunci e “case closed” adica nu vrei s-o futi.
    2 – Daca tu nu esti multumit cu suficienta ei, atunci o asculti cu adevarat activ, folosindu-te de toate informatiile coerente/incoerente pe care ti le toarna, si gandindu-te la o modalitate de a le intoarce in folosul tau. Dar atentie, niciodata nu te folosi de informatiile proaspat primite ad-hoc, incearca sa scoti cat mai multe informatii noi, pe care le folosesti la a doua intalnire, pentru ca sa se formeze pojghita pe nume incredere.

    Atentie mare la momentul in care incepi sa te comporti “anormal” toate sistemele ei de aparare se reactiveaza. Trecerea de la ascultator la partener, trebuie sa fie atat de lenta incat sa-i strapungi pielea cu tepii tai, astfel incat sa fie de la sine inteles ca asta e calea cea mai fireasca.

  2. bravo, yankee!!


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories