Posted by: Yankee | December 29, 2010

Finale

[no lyrics. just pure, quiet, soul shriveling epicness]

Dumnezeule, câtă linişte în sunetele astea. Câtă aşteptare, şi câtă certitudine. Cât de dezinvolt te împinge să-ţi arunci privirea înapoi, peste umăr, şi cât de ferm te ţine de braţ, şi te opreşte şi te împiedică să regreţi ce vezi. Ce perfect abandon în ce va să fie, sau să nu chiar fie, şi n-avem cum schimba, şi nici nu trebuie.

Cât de difuz şi incomplet se insinuează. Cam ca o cană de ceai umpic prea fierbinte, pus la răcit în fereastră, şi uitat acolo până e umpic prea rece, şi pe care îl bei totuşi cu sorbituri mici. Cam ca singurul fum din ţigara pe care o aprinzi după ce pierzi troleibuzul, chiar înainte să trebuiască să o striveşti, pentru că fără să te aştepţi, a apărut altul.

Cât de potrivit pentru ultimul post pe anul ăsta.

And how inviting.

Advertisements

Responses

  1. Pfuay, mo, ce coltzar ti-ai tras… La Multi Ani, sa traiesti sanatos!

    • numa’ bun de jucat Tetris, mo! La multi ani, asemenea!


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories